
Papa Francisc a spus
<< Încă există milioane de băieți și fete care suferă și trăiesc în condiții foarte asemănătoare sclaviei. Nu sunt numere: sunt ființe umane cu un nume, cu o față proprie, cu o identitate pe care Dumnezeu le-a dat-o.
Nu putem fi indiferenți la toate.
Prea des uităm responsabilitatea noastră și închidem ochii la exploatarea acestor copii, care nu au dreptul să se joace, să studieze, să viseze. Nu au nici măcar căldura unei familii.
Strigătul acestor situații nu poate trece neobservat: fiecare copil marginalizat, abandonat de familia sa, fără educație, fără îngrijire medicală, este un strigăt!
Un strigăt care se ridică la Dumnezeu și denunță sistemul pe care noi, adulții, l-am construit. Un copil abandonat este vina noastră. Nu mai putem continua să trăim așa: nu le mai putem permite să se simtă singure și abandonate; trebuie să primească o educație și să simtă dragostea unei familii, să știe că Dumnezeu nu le uită. >> (11.05.2022)


Pe canapea și fericire
<<... Dar în viață există o altă paralizie care este și mai periculoasă și adesea dificil de identificat și pe care ne este greu să o recunoaștem. Îmi place să o numesc paralizia care apare atunci când FERICIREA este confundată cu o CANAPEA!
Da, să crezi că pentru a fi fericiți avem nevoie de o canapea bună.
O canapea care ne ajută să ne simțim confortabil, calmi, foarte în siguranță.
O canapea, ca cele pe care le avem acum, modernă, cu masaje de somn incluse, care ne garantează ore întregi de liniște pentru a trece în lumea jocurilor video și a petrece ore întregi în fața calculatorului.
O canapea împotriva oricărui tip de durere și frică. O canapea care ne permite să stăm în casă fără să ne obosim sau să ne îngrijorăm.
„Canapeaua-fericire” este probabil paralizia silențioasă care ne poate ruina cel mai mult, care ne poate ruina cel mai mult tinerețea.
„Și de ce se întâmplă asta, Părinte?”.
Pentru că puțin câte puțin, fără să ne dăm seama, ne trezim adormiți, ne trezim amețiți și uluiți. .........…
Cu siguranță, pentru mulți este mai ușor și mai avantajos să aibă tineri amețiți și amorțiți care confundă fericirea cu o canapea... Dar adevărul este altul: dragi tineri, nu am venit pe lume să „vegetăm”, să o petrecem confortabil, să facem din viață o canapea care ne adoarme; dimpotrivă, am venit pentru altceva, pentru a lăsa o amprentă.
Este foarte trist să treci prin viață fără să lași o amprentă.
Dar când alegem confortul, confundând fericirea cu consumul, atunci prețul pe care îl plătim este foarte, foarte mare: ne pierdem libertatea. Nu suntem liberi să lăsăm o amprentă. Ne pierdem libertatea... Chiar aici există o mare paralizie, când începem să credem că fericirea este sinonimă cu confortul, că a fi fericit înseamnă a merge prin viață adormit sau narcotizat, că singura modalitate de a fi fericit este să fii ca amețit.
Este sigur că drogurile sunt rele, dar există multe alte droguri acceptate social care ajung să ne facă mult sau mai mult sclavi.
Ambele ne deposedează de cel mai mare atu al nostru: libertatea. Ne privează de libertate.>>
(ZMT la Cracovia pe 30.07.2016)