
Ei spun despre noi
Mărturii de la cei care ne-au cunoscut
ANNARITA B.
Sunt voluntar la Asociația Il Giocattoli de câțiva ani și dacă nu merg acolo o vreme, îmi este dor de ea. De fiecare dată pentru mine este ca și cum aș lua o gură de aer curat; a devenit o a doua casă.
Să-i văd pe copii fericiți, captivați de activitățile propuse, cunoscând situațiile personale pe care le aduc cu ei și, prin urmare, înțelegând cât de importante sunt acele momente simple, este cu adevărat magic. Este ca și cum s-ar planta în ei o sămânță, cea a speranței. Și în mine declanșează, de fiecare dată, un amestec de emoții și senzații greu de exprimat în cuvinte, dar care lasă o amprentă pe inima mea.
Acest „virus” benefic, de care am fost imediat lovit, îmi ține trează de fiecare dată latura cea mai umană și nu mai pot face fără el.


ELISABETTA C.
A spune mulțumesc este prea reductiv pentru tot ce ne-ați dăruit în aceste zile, momente de neuitat,... Am învățat ce înseamnă să ajuți și să donezi (nu doar caritate); pentru că fiecare persoană ne-a dat ceva în schimb: chiar și simpla auzire a „viață lungă și bună” te face să te simți bine; am învățat ce este smerenia și risipa, astăzi am mers la cumpărături și am cumpărat cele necesare. Dar cel mai important lucru este să fi fost în compania unor oameni frumoși care mi-au îmbogățit sufletul și m-au umplut de bucurie în fiecare zi. Este o mare surpriză să găsesc un colț de rai în Brădet, o școală frumoasă și curată, situată în mijlocul verdeții, cu săli de clasă mari și colorate, care aduc bucurie: oameni ai locului care te primesc într-un mod uimitor. Asta ați reușit să transformați.
FEDERICO
O experiență pe care cu greu o voi uita. M-a învățat că, pentru a găsi dragoste și acceptare, trebuie doar să privești mai atent. În ciuda condițiilor în care trăiesc unii, energia și bucuria pe care locuitorii și copiii din Bradet le transmit sunt incredibile. Ei sunt cei care ne învață ce este cu adevărat important, iar asociația Il Giocattoli face tot posibilul pentru a le permite locuitorilor din zonă să își îmbunătățească condițiile de viață și demnitatea. Noua școală este doar un exemplu al angajamentului investit în această misiune.


ALBERTO C.
O experiență, o emoție, o speranță.
Copiii din Bradet care aleargă spre Gianluca când acesta sosește și care aleargă cu el pe teren după prima victorie a echipei lor de fotbal într-o competiție, precum și victoria la campionatele naționale școlare de karate a unei fete din școală, valorează mai mult decât orice alt comentariu posibil despre motivul pentru care a meritat să mergi acolo.
Admirația din ochii fostei secretare Lucia, activismul Florentinei și entuziasmul lui Michele mărturisesc trecutul, prezentul și viitorul unei provocări care uneori pare imposibilă, dar care poate deja conta pe multe succese și care se pregătește pentru un alt salt calitativ.
În cele din urmă, spiritualitatea care planează asupra contextului este un dar suplimentar disponibil vizitatorilor și/sau susținătorilor norocoși.
LAVINIA DE A.
Il Giocattoli este o asociație mică, pe care am întâlnit-o puțin întâmplător și pe care nu știam ce surpriză imensă ne-ar oferi.
Il Giocattoli este acea asociație care într-o singură seară, într-un bar minunat din Timișoara, vă arată cum, chiar și în România, puteți construi o economie sustenabilă.
Întâlnirea cu voi, dragi prieteni ai Il Giocattoli, mi-a arătat cea mai grea parte a acestei Românii pe care o iubesc atât de mult și care are un loc de cinste în inima mea, mi-a arătat cea mai rea parte a minții umane: „capacitatea de a uita”. Mi-ați arătat cum o țară a Uniunii Europene, verișoară de-a noastră, are încă bucăți din ea abandonate. Vă mulțumesc, însă, pentru că mi-ați arătat capacitatea de a o aminti și de a-i face pe cei care își pierduseră memoria să o țină minte.
Vă mulțumesc, pentru că zâmbetele acelor copii, cercul din acea școală construită dintr-o fostă cazarmă militară, cuvintele de stimă ale învățătoarei din Brădet (Florentina), au contribuit la continuarea uimirii și a îndrăgostirii mele.
Când întâlnești oameni speciali, ceva rămâne mereu în inima ta.


DAVIDE L.
... nu poți să nu te cufunzi într-o umanitate caldă care se zărește dincolo de fiecare perete: de îndată ce zgârii puțin suprafața, poți întâlni oameni extraordinari și memorabili.
Printre aceștia, un loc special (chiar dacă numai în inima mea) îl ocupă toți cei care lucrează pentru Associazione Il Giocattoli, a căror muncă aici este titanică, dificilă și incomensurabil de umană.
CLAUDIA P.
... dar ceea ce rămâne cel mai mult este călătoria făcută în interiorul fiecăruia dintre oamenii pe care i-am întâlnit.
Am văzut în ochii oamenilor întunericul orbitor al celor care nu se pot gândi la nimic altceva decât să mănânce și să se încălzească în frigul serii; acea umilință pe care doar cei care trăiesc în sărăcie o pot avea. Zâmbetul lor, primirea lor iubitoare și recunoștința infinită nu pot decât să încălzească inima.
Și copiii veseli pe care i-am întâlnit la școală și mai mult!
Aceștia din urmă, atât de colorați, cufundați într-un ocean de verde, apar ca într-o carte de basme în care toate visele pot deveni realitate. Copiii înșiși, împreună cu Asociația IL Giocattoli, sunt simbolul unei speranțe care nu moare.


PIETRO F.
Îți mulțumim că ne-ai făcut să trecem printr-o experiență de neuitat. Pentru că ne-ai făcut să înțelegem că există oameni mult mai puțin norocoși decât noi care reușesc să nu se plângă în ciuda condițiilor lor.
Timpul petrecut cu bărbați care, deși nu au norocul nostru, reușesc să trăiască viața fericiți, ne-a făcut să înțelegem că viața nu este condiționată de altcineva, ci tu ești cel care o poate schimba oricând dorește și că o poți trăi la maximum așa cum îți dorești.
MARCO C.
Ce pot să spun, prima dată când i-am văzut pe copii a fost copleșitor. Când am ajuns după-amiaza, ne-am urcat în noul oraș, unde ne aștepta o hoardă de copii însetați de distracție și atenție. Pe măsură ce zilele treceau, relația noastră cu copiii s-a consolidat; i-am cunoscut din ce în ce mai bine, i-am iubit din ce în ce mai mult. Și așa, într-o clipă, am ajuns la sfârșitul acelor două săptămâni. Să trebuiască să-mi iau rămas bun de la acei copii a fost una dintre cele mai grele experiențe din viața mea, dar un gând m-a consolat: Mă voi întoarce, jur!


LAVINIA
Această experiență a fost regeneratoare, veneam dintr-o perioadă a vieții mele destul de plină și stresantă, petrecerea câtorva zile la școala lui Bradet m-a liniștit și mi-a permis să cunosc o realitate și oameni minunați.
Pentru mine a fost cu adevărat o surpriză grozavă la care înainte de plecare nu m-aș fi așteptat niciodată, din acest motiv plănuiesc să mă întorc în curând.
Este într-adevăr adevărat că atunci când te faci util altora, îți faci bine ție însuți.
CARLOTTA D.
A fost o experiență emoționantă și profundă. Am avut ocazia să reflectez mult, să văd o realitate complet diferită de a mea și să înțeleg cât de importante sunt lucrurile mici și cum gesturile mici (mari) pot ajuta pe altcineva să se simtă mai bine. Voi purta în inimă senzațiile, imaginile și emoțiile pe care le-am trăit și sper ca și alții să le poată trăi așa cum am făcut-o eu.


ENEA B.
Asociația Il Giocattolo este minunat, începând cu acest an, partener al BIR ONLUS, asociație din care sunt membru de 5 ani.
Petrecerea câtorva zile în România „acasă” la noii noștri prieteni Jucăriilor a fost o adevărată plăcere și o oportunitate de creștere personală, precum și de schimb de experiențe între asociații.
A putea întâlni copiii cu care fac activități, plimbându-mă pe străzile din casele lor, schimbând gânduri și priviri, a fost ca și cum am recunoaște un fel de „prieteni de-a lungul timpului”.
A descoperi că există și alți oameni în lume și mai ales în România, acum prieteni, care cred și realizează aceleași idealuri, este o conștientizare care nu ne va abandona niciodată; ne va oferi sprijin și putere reciprocă.
Să creștem. Să nu ne oprim. Să schimbăm lucrurile.
EMILIO B.
Bradet este un vis! Un basm! Poate va deveni o legendă! Cu un picior în realitate.
Născut din pasiunea contagioasă (prin harul lui Dumnezeu) a unui grup de prieteni („nebuni” și minunați, precum caii care aleargă liberi pe acele pajiști) și care au făcut o alegere precisă: „să iasă din «nebunia generală» și să înceapă să TRĂIEȘCĂ din nou în cel mai uitat loc.”
Mergând acolo, riști să-ți deschizi ochii către realitate.


SIMONA M.
Am 22 de ani, m-am născut în Italia, am o sănătate excelentă și am o familie care mă adoră și mă susține în tot ceea ce fac. Viața într-o realitate precum cea a lui Bràdet m-a ajutat, fără îndoială, m-am întors cu totul mai clar. Am înțeles că sunt norocos. Fiecare călătorie pe care o facem lasă o amprentă, o frază, o imagine, un sentiment rămâne imprimat în noi. Cred că această amprentă reprezintă sensul experienței noastre, este ca și cum ar reprezenta cel mai mic numitor comun... ei bine, din România voi lua cu mine amprenta unui concept, a unei idei care ar trebui să ne ghideze în tot ceea ce facem, aceeași idee care îi călăuzește pe membrii asociației Il Giocattoli și pe cei care, împreună cu ei, lucrează pentru a schimba lucrurile. Vorbesc despre ingredientul care nu trebuie să lipsească niciodată, umanitatea, colaborarea, ajutarea celor care nu au ceea ce nu ne lipsește nouă: cum spune Gianluca, suntem bine doar dacă toți suntem bine! Dacă stai să te gândești, nu există nimic mai adevărat și mi-am promis să țin mereu cont de asta.