Cod de etică

• aUna dintre principalele cauze ale perturbărilor lumii (manifestate în diverse moduri) se găsește în **enormele dezechilibre economice, culturale și de dezvoltare civilă ale populației lumii**; este datoria morală a fiecăruia, precum și o acțiune defensivă inteligentă, în limitele propriilor posibilități (temporale și materiale), să ofere o mică contribuție, în deplina conștientizare a faptului că poate face puțin individual, dar cu aceeași certitudine că atitudinea de capitulare în fața enormității problemei nu este un răspuns rațional (ci adesea o justificare). În istoria umanității, progresul civil a fost realizat de cei care, cu încăpățânare, nu s-au speriat de aparenta imposibilitate a schimbării.
• bPersoanele care astăzi comit infracțiuni și creează probleme grave și costuri sociale (de tot felul) au fost adesea copii fără o bună îndrumare și care nu au avut adulți cu competențe adecvate pentru a-i educa și a-i îndruma spre o creștere echilibrată, cu principii morale și etice. Prin urmare, este necesar să fim atenți să nu perpetuăm eroarea de a încerca doar să reprimăm criminalitatea, fără a avea grijă, în schimb, să prevenim situații similare la copiii care, crescând în medii degradate, au un viitor din păcate marcat.
• cExistența discriminării (doar cei care o experimentează o pot înțelege pe deplin) este un indicator al evoluției unei civilizații/populații. În multe locuri există și discriminare, uneori doar latentă, de gen sexual, iar femeile suferă abuzuri și cedează, adesea fără a reacționa din cauza culturii și a unor protecții slabe. În realitate, trebuie menționat că femeile sunt cea mai activă jumătate a umanității: au grijă de familie, lucrează pe câmp și în fabrici, prea des trebuie să îndure violență fizică și psihologică. Este suficient să citești statisticile mondiale referitoare la lumea închisorilor pentru a admite că „răul” (furturile, jafurile, crimele, violența) vine aproape exclusiv de la bărbați. Printre altele, așa cum a descoperit Dante Alighieri (Vita Nuova), femeile sunt deținătoarele Iubirii în sensul ei cel mai înalt de sacrificiu pentru cel iubit. Și acest lucru nu este aproape niciodată recunoscut de lumea masculină. Aproape că te face să crezi că în țările cele mai avansate social nu femeile au atins egalitatea, ci bărbații au atins nivelul gândirii și comportamentului feminin.
• dFără o educație adecvată și o bază culturală consecventă (în toate sensurile sale), oamenii nu au posibilitatea concretă de a-și alege cadrul propriei vieți, devenind pradă ușoară devianței. Prin urmare, cultura (ca bagaj de cunoștințe generale și speciale care poate duce cel mai bine la o îmbunătățire a calității vieții și, de asemenea, la satisfacerea aspirației umane înnăscute de a cunoaște mecanismele și secretele vieții însăși) trebuie încurajată și susținută în orice mod.
• eFamilia este un bun fundamental pentru creșterea echilibrată a oamenilor, și în special a copiilor; acolo unde familiile sunt destrămate, probabilitatea devianței este mai mare. Destrămarea familiilor este deja adesea foarte probabilă în civilizația modernă (cu efectele consecvente observate la copii), dar în țările sărace sau în curs de dezvoltare nu există nici măcar sprijin social, psihologic și cultural. Adesea, familiile sunt, de fapt, destrămate pentru că unul dintre părinți, sau ambii, pleacă în străinătate pentru a găsi mijloace de trai. Copiii sunt lăsați la mila rudelor, care, la rândul lor, nu au mijloacele și cultura necesare. Crearea de locuri de muncă în zonele de origine, astfel încât părinții să se poată întoarce pentru a reuni familiile, este un mare rezultat al civilizației.
• fOricine are experiență, competențe și/sau resurse financiare poate contribui la rezolvarea problemelor enumerate mai sus prin dedicarea de timp și resurse, atât direct, cât și prin sprijinirea numeroaselor persoane/organizații care desfășoară cu seriozitate această activitate.
• gEste util să fim pe deplin conștienți de faptul că simpla acumulare de bogății și bunuri contrastează cu inevitabila limitare temporală a vieții și că este mai bine să lăsăm moșteniri spirituale și morale copiilor, decât doar bunuri materiale. De asemenea, este util să ne construim o viață fără excese, folosind propriile resurse (adesea excesive, pentru o viață normală) pentru a alina suferința altora, în special a copiilor (în lumina principiilor exprimate în punctele anterioare).
• hȚările bogate (și acum și țările în curs de dezvoltare, pradă ușoară pentru capitalismul necontrolat) își bazează viața pe consumerismul nestăvilit, promovat ca mijloc de a atinge fericirea indivizilor (adesea manipulați ca simpli consumatori și nu mai ca membri ai unei societăți). PIB-ul este indicat ca unic parametru de referință. Acest lucru provoacă, pe lângă o criză economică fără precedent din cauza lipsei de echilibru, o decadență crescândă a principiilor morale, etice și de mediu (înlocuită de căutarea exasperată a profitului). Țările în curs de dezvoltare, neavând o bază adecvată de cetățeni culți sau ieșind abia acum din situații de mari dificultăți economice sau politice, cad și mai ușor și mai rapid în capcana consumerismului nestăvilit. Este, fără îndoială, plăcut să cumperi bunuri, dar aceeași activitate poate fi dedicată, cu și mai mare satisfacție, persoanelor aflate în nevoie, încercând în același timp să înveți cumpătarea și echilibrul.
• iCaritatea trebuie făcută inteligent, folosindu-ne experiența pentru a oferi oportunități de creștere echilibrată; dăruirea pură de bunuri și bani trebuie rezervată cazurilor extreme și de supraviețuire, în timp ce stimularea inițiativelor de muncă trebuie preferată. Caritatea prin crearea de activități de muncă obține dublul avantaj de a satisface destinatarul, precum și marea valoare de a încuraja oamenii să își dezvolte propriile abilități și creativitate (care vor fi apoi folosite autonom).
• lEste inerentă omului nevoia și plăcerea de a transfera tinerilor (Socrate docet) principii, valori și experiență; numai așa omenirea poate conta pe o creștere constantă, chiar dacă ușoară (și întreruptă periodic de decadență), a civilizației (în sensul său comun care include democrația, respectul, solidaritatea inteligentă etc.).
• mDobbiamo molto alle persone che prima di noi hanno lottato per permetterci di vivere in una società democratica e, per molti di noi, con buone possibilità di sviluppo individuale (pur nell’attuale contesto di decadenza di valori) è pertanto dovere morale e civile quello di contribuire a questa catena umana dove “pochi consapevoli fanno per molti” senza aspettarsi ricompense o riconoscimenti ma solamente per il sentimento insito nell’uomo che “una cosa fa fatta perché si sente che va fatta”.
• nLucrurile mici, atunci când sunt făcute cu dăruire, scrupulozitate și seriozitate, pot – pe lângă faptul că pot crește spontan la dimensiuni mult mai mari (cu atenția constantă de a păstra intacte principiile lor inspiratoare) – să constituie și un exemplu pentru instituții și organizații despre cum să intervină în mod proactiv și echilibrat asupra problemelor majore.
• oEste adesea adevărat că, așa cum susține Amnesty International, sărăcia nu este o condiție inevitabilă sau permanentă, ci este rodul nedreptății, discriminării și violenței. Este consecința încălcărilor drepturilor omului care elimină demnitatea oamenilor și îi împiedică să trăiască în locuințe adecvate, să primească îngrijiri medicale esențiale și să aibă un mediu înconjurător neatins. Fără drepturile omului nu va fi posibilă înfrângerea sărăciei. Cei care au demnitate îi pot ajuta pe alții să o învingă.
• pSistemul de ajutorare a săracilor dezvoltat de laureatul Premiului Nobel Muhammad Yunus (microcredit și întreprindere socială) este bine exprimat în cartea „O lume fără sărăcie” – publicată în Italia de Feltrinell – a arătat rezultate excelente; poate fi utilizat în numeroase realități și situații.
• qExemplul tăcut valorează cât o mie de cuvinte. Toate presupunerile de mai sus sunt independente de credința religioasă, chiar dacă corespund principiilor generale care stau la baza principalelor religii, fiind perfect împărtășite de mulți oameni străini de aspectele spirituale, dar totuși legați de principiile morale inerente sufletului uman.